ProSport a analizat prestația tricolorilor din partida România – Belarus, încheiată 0-0, din grupa I a preliminariilor pentru Euro 2024. Ianis Hagi, Dennis Man, Denis Alibec și Darius Olaru au dezamăgit crunt în meciul care putea fi sinonim cu un pas uriaș pentru calificarea la turneul final.
Jocul echipei naționale ne-a demonstrat încă o dată că ne chinuim cu lumea a treia a fotbalului. Așteptările pentru partida de la Budapesta erau uriașe. O astfel de șansă, într-o grupă cum primești de la Divinitate o dată la 100 de ani, nu trebuia ratată. Și, totuși, elevii lui Edi Iordănescu au făcut ceea ce fac generații de fotbaliști români de câteva decenii: au jucat ca niciodată, s-au împiedicat ca întotdeauna.
Ce ne-a lipsit în jocul cu Belarus, o națională care n-a cedat pentru că am fost noi prea slabi? Golul. Fantezia. Sclipirea. Talentul. Curajul. Calitățile fotbaliștilor care, în vremuri de mult apuse, erau supranumiți „brazilienii Europei”. Acum, însă, fotbaliștii de la care avem pretenții se dovedesc palide umbre ale imaginilor proiectate de visele sau aspirațiile milioanelor de fani ai naționalei. Acesta este și cazul celor patru „mâini moarte” din formația lui Edi Iordănescu, care au avut o nouă seară lamentabilă și care au demonstrat, încă o dată, care este adevăratul nivel al fotbalului românesc.
A fost depășit total de ritmul de joc. Fotbalistul lui Alaves părea că înoată pe teren și nu a reușit să se calibreze cu restul colegilor aproape deloc. Fazele fixe pe care le-a executat au însemnat tot atâtea situații irosite fără vreun pericol pentru poarta Belarusului. Nu a reușit nici măcar un dribling sau vreo lansare demnă de numele pe care îl poartă.
A părut stingher în partea dreaptă, spre deosbire de Drăguș, care a creat mult mai des pericol în partea stângă. Fotbalistul Parmei s-a „călcat” pe ghete cu Rațiu de câteva ori, fiind deranjat de apetitul ofensiv al colegului său. Nu a reușit să intre cu dribling sau cu șut în nicio fază.
Atacantul de la care toată lumea își punea mari speranțe nu a fost deloc în apele sale în meciul cu Belarus. A fost de multe ori apatic și a amintit de acel Alibec care își exaspera antrenorii. A încercat de câteva ori execuții personale, cu călcâiul sau de la mare distanță, dar nu a reușit decât să își frustreze colegii.
Nu a fost mare diferență între ce a arătat el și ce arăta George Pușcaș în alte meciuri.
Cel mai bun mijlocaș din Superliga, cel mai eficient „box to box” din România, dar numai cu Botoșani sau Iași. Când dă de adversari puternici sau de meciuri cu miză, Olaru este foarte apăsat și timorat. În disputa cu Belarus, din momentul în care a intrat pe teren, nu s-a remarcat cu absolut nimic. A „filtrat” câteva mingi, dar nu a avut curaj să ia nicio acțiune pe cont propriu sau să încerce vreo finalizare. Rămâne o mare dezamăgire pentru români.
Care echipă de vis din ultimul sfert de secol e mai bună?
Vezi rezultate
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER